Mă numesc Eudochia Baibacov. M-am născut și am trăit în s. Ghidighici. După șapte clase am învățat la școala medie din Strășeni. Am absolvit facultatea de litere de la Universitatea de Stat din Chișinău. Am lucrat câțiva ani în calitate de învățătoare de limbă maternă, apoi colaborator științific la Muzeul de Stat de studiere a ținutului natal, apoi la biblioteca republicană „N. Krupskaia”. Dar situația materială m-a impus să mă întorc la Ghidighici ca bibliotecară la biblioteca pentru copii.După ce m-am pensionat, nevoia m-a făcut să lucrez 15 ani în Israel. Ultimii 14 ani am slujit în orașul Ierusalim. Aici cu ajutorul Domnului am scris două cărți despre experiența mea din acea țară…
Așa că vin de la Ierusalim. În vara aceasta am avut un infarct și ambulanța m-a dus direct pe masa de operație, de unde slavă Domnului am scăpat ușor, doar cu un stend la inimă. Așa că m-am întors acasă cu probleme de sănătate. Eram sfătuită să merg undeva ca să-mi întăresc sănătatea. Câteva rude ale mele fuseseră la sanatoriul „Speranța” din s. Sărata Nouă și le-a plăcut. Și încă ceva, un frate dietolog de la Herghelia a fost la biserica noastră din Ierusalim și ne-a povestit despre vizita lui la acest sanatoriu, arătându-ne diferite poze. M-am convins că este după un anumit standard și că e bine și frumos. Acasă m-am sfătuit cu rudele unde ar fi bine să merg să mă reabilitez. Erau diferite păreri. Cei care au fost la sanatoriul din Sărata Nouă mă îndemnau să vin aici, dar ginerele susținea că e mai bine mai departe, așa cum este la Herghelia sau chiar în Bulgaria. Rămânea să hotărăsc eu, dar nu singură, ci cu Dumnezeu. Și El m-a îndrumat să aleg sanatoriul din Sărata Nouă. M-a adus fiică-mea cu toată familia ei.
Chiar când am făcut primii pași în sala de recepție, am fost întâlniți (eu eram însoțită de fiica mea, de soțul ei și de cei trei copii ai lor) cu zâmbet și cuvinte de bun venit. Fiică-mea m-a prezentat așa: „V-am adus-o pe bunica noastră aici ca să se simtă bine”. „Nu vă faceți griji, așa va fi”. Am fost condusă în camera predestinată mie, unde mă aștepta, spre marea mea surpriză, o soră de credință.
Aflarea mea în sanatoriul „Speranța” mi-a adus multe emoții plăcute, nu mai zic de starea în general a sănătății atât fizice, cât și spirituale. Procedurile recomandate de doctor, seminarele medicale prezentate de dumnealui cu un umor fin au fost ca un balsam atât pentru pacienți, cât și pentru mine. Fiecare persoană care i-a călcat pragul avea o nevoie stringentă atât de reabilitare fizică, cât și morală și spirituală. Aici se găsește totul. Capelanul venea în fiecare seară și dimineață cu meditații asupra diferitor probleme din viața cotidiană, aducând și exemple din Cuvântul lui Dumnezeu. M-a impresionat atitudinea plină de atenție a personalului față de pacienți. Fiecare pacient își are terapeutul său care face și totodată ține sub control procedurile fizioterapeutice. Dar vreau să spun că ele sunt foarte variate și eficiente. De exemplu: masaj, hidroterapie, gimnastică medicală, saună, plimbări regulate, odihnă și altele. Tot aici pacienții au parte de o alimentație echilibrată și sănătoasă.Am descoperit că atitudinea și buna comportare a personalului e deja o jumătate din beneficiile procedurilor primite aici. În general toți slujitorii din acest loc sunt oameni buni, specialiști și se comportă foarte frumos cu fiecare pacient. Am rămas impresionată de relațiile frumoase din acest colectiv. Acei pacienți care aveau diferite întrebări cu privire la sănătate, alimentație sau de natură personală primesc răspunsuri strict confidențial când este nevoie. Mulțumesc lui Dumnezeu care m-a ajutat să aleg acest loc de odihnă și reabilitare. Am hotărât ca la vară să revin și să mai iau pe cineva cu mine. Locurile frumoase, camerele amenajate cu gust, curățenia ce se menține prin stăruința unor persoane devotate instituției unde lucrează, nu mai zic de atmosfera plină de atenție și de prietenie, toate acestea te atrag să revii aici și nu o dată. Veniți la acest sanatoriu ca să vă bucurați de beneficiile lui, nu veți regreta!